Biografie

Oliver Sterian

S-a născut în Bucureşti, pe 30 august 1977

A copilărit la Bucureşti şi Râmnicu Sărat (oraşul natal al tatălui)

S-a urcat prima oară pe scenă la 2 ani

A învăţat să cânte la chitară în clasa a doua, de la tatăl său

S-a îndreptat definitiv spre tobe în clasa a cincea, când s-a şi înscris la Şcoala de muzică pentru a studia percuţia

În clasa a XI-a a început să cânte cu „Vali Sterian şi Compania de Sunet" (între 1996 şi 2000), colaborând în aceeaşi perioadă şi cu Paula Seling

Înainte de VOLTAJ, a cântat cu Spitalul de Urgenţă şi Bere Gratis

Oliver s-a alaturat trupei VOLTAJ în anul 2002

Motto: Daca vrei si te straduiesti ... totul e posibil!

"M-am urcat prima oara pe scena pe la doi ani si desi m-au coplesit  emotiile, am ramas fascinat! Asa ca am continuat sa merg cu tatal meu pe la multe concerte, dar fara sa "cant" propriu zis! 

Prin clasa a II-a insa, am fost fortat sa invat sa cant la chitara!

As putea spune ca mi-am facut-o singur: Pregateam serbarea de sfarsit de an, cand urma sa ne faca pe toti  pionieri si invatatoarea ne invata cantece, poezii, ceva dragut! Pentru ca aveam un pian in clasa,Invatatoarea a intrebat daca stie cineva sa cante la el. Stia Ana-Maria, o colega, ce fusese premianta la Cantarea Romaniei. Pentru ca eu n-am vrut sa raman mai prejos i-am zis invatatoarei ca vreau si eu sa cant la chitara. "Bine" ,mi- a zis zis invatatoarea, "Vei canta doua cantece la chitara!" Am inghetat de spaima, pentru ca nu stiam nici cum se tine chitara corect si nici nu mai puteam  recunoaste ca am mintit!! M-am dus acasa la tata, care s-a amuzat  putin, a luat chitara si mi-a aratat trei acorduri simple, re major,  sol major, la major. Mi-a placut! M-a trimis in camera mea sa exersez  iar a doua zi mi-a aratat doua cantece usoare. M-a invatat cum sa sincronizez mainile cu vocea si m-a trimis iar la studiu! Eram foarte  incantat! De doi ani aveam chitara mea si pentru prima oara o si foloseam! Atat de tare mi-a placut incat, pana in clasa a cincea, nu am mai lasat-o din mana. Cu doua zile inainte de serbare, am mers la repetitii si m-am cam balbait in fata clasei. La serbare aveam emotii mari, dar am reusit sa cant cele doua cantece fara sa ma opresc ... prea des! ... M-am descurcat!

Bateam la tobe dupa concertele tatalui meu, cand tehnicienii de scena ma lasau cateva minute sa fac "zgomot". Mie imi placea foarte tare, ca oricarui copil, si imi doream cu disperare sa se termine odata concertul ca sa-mi pot face de cap.

Dar intamplarea care m-a indreptat definitiv catre percutie s-a petrecut in vacanta dintre clasa a IV-a si a V-a. Mama avea o prietena la Teatrul "Ion Creanga" si aceasta mi-a sugerat  sa particip la preselectia pentru un spectacol cu copii. Aveau nevoie de un pusti care sa cante la un instrument. Am cantat ceva la chitara si m-au placut, doar ca eu am vazut pe holul teatrului doua congas-uri asa ca am insistat sa cant si la ele. Asa am ajuns eu la teatru, batand la congasuri. Dupa o vara intreaga in care jucasem spectacolul respectiv, a venit si mama sa vada ultima reprezentatie si atunci profesorul de muzica cu care lucrasem la piesa i-a spus mamei "Doamna Sterian, ar trebui sa-l dati la o scoala de muzica. Are talent. E pacat sa nu incercati. "Parintii s-au sfatuit intre ei si m-au intrebat si pe mine daca imi doresc sa merg la scoala de muzica. Mie imi suradea ideea, sa bat la tobe, asa ca am spus "DA. Vreau sa bat la tobe."

Examenul de admitere a fost destul de simplu, un test de aptitudini, ritmica, auz, am fost admis si la prima ora de instrument, profesorul i-a spus mamei: "Sa ma intelegeti bine doamna, la liceu sunt doar doua locuri la percutie !" Mama i-a spus senina: "Bine, vi l-am adus pe al doilea!" Si al doilea am intrat la liceu.

Cand am dat examen la percutie, in clasa a V-a, visam sa invat sa bat la tobe si mare mi-a fost surpriza sa constat, ca pana la sfarsitul Conservatorului, nu exista asa ceva. Tobele se studiaza de unul singur, acasa. 

Inca nu exista scoala pentru tobe. Asa ca am inceput sa invat muzica clasica si reuseam tot mai putin si mai rar sa ies la joaca. Pana sa ma mut la Scoala de muzica, ne strangeam toti copiii din cartier in Cismigiu, trasam pe aleile parcului terenuri de tennis cu piciorul sau jucam "Frunza", fotbal pe iarba, ne cataram in copaci. Toate astea au disparut brusc si s-au transformat in ore lungi de studiu si sigur ca mi-au lipsit mult, mai ales ca vedeam de la geam copii, cum se joaca iar eu stateam in casa si studiam ore intregi.. Practic, din clasa a V-a am cam incetat sa mai ies la joaca, dar au aparut alte bucurii, mult mai intense si mai mari care au compensat in mare masura dar putin cate putin am inceput sa gust din satisfactia scenei si acum pot afirma ca ma simt implinit! Au urmat apoi anii de liceu, si Conservatorul."

"Prima formatie a fost o joaca! Ne-am apucat sa cantam si invatam piese Beatles. Mi-am asamblat singur un set de tobe din plastice, tevi  si bucati de toba primite de pe la prieteni! Si din Mecano! Aveam pedala facuta din Mecano si fus facut din teava de cornet si arcuri de la pix! Din pacate, am avut un singur "concert", in casa unui prieten, cand erau parintii plecati de acasa! Mai tarziu, peste doi ani, am inceput sa ma ocup mai serios de cantat la tobe, impreuna cu Adi Despot si Stefan Orfescu. Am inregistrat parca niste piese si am avut si concerte, pe la licee. Putine, dar au insemnat mult pentru noi! 

Cantam piese foarte cunoscute si aveau succes mare pentru ca le stiau toti! Au mai fost cateva experiente cu diverse trupe, pana cand prin clasa 11-a am inceput sa cant cu tatal meu, in Compania de Sunet, impreuna cu Dan Pirici, bun prieten si coleg inca din lasa V-a. Aici, cu Vali, am invatat cel mai mult despre ce inseamna sa fii intr-o trupa. Aveam concerte, repetitii, interviuri si eram foarte incantat de ceea faceam. Au contat foarte mult anii acestia cu Compania de Sunet."

Am cantat mai tarziu cu Spitalul de Urgenta, in perioada underground a trupei, in care nu aveau album si imagine publica, ci doar multe concerte la petreceri private. Am invatat si acolo multe. Am cantat apoi cu Bere Gratis si mi-a placut extrem de tare cu ei iar dupa un an, am plecat la Voltaj unde bat toba si azi!"