S-a născut la Cluj-Napoca pe 24 mai 1975 şi şi-a petrecut copilăria în oraşul natal

Pasiunea pentru muzică a apărut încă din copilărie – de la 6 ani a studiat vioara; apoi, în gimnaziu, flautul şi chitara

În perioada facultăţii, a început în paralel să studieze canto la Şcoala Populară de Artă din Cluj-Napoca

În anul trei de facultate, la 20 de ani, s-a mutat la Bucureşti pentru a da o şansă unei cariere în muzică

La mai puţin de o lună de la venirea în capitală, a fost cooptat în Şcoala Vedetelor

Urmează cursurile Academiei de Studii Economice Bucureşti, pe care le finalizează în 1997

În 1998, se alătură trupei VOLTAJ

Una dintre cele mai mari dorinte ale sale este ca trupa Voltaj sa ramana in topuri macar inca 20 de ani de aici incolo.

"Se spune despre cei nascuti in Gemeni ca ar avea o dubla  personalitate, lucru adevarat in cazul meu ... Inca de mic am fost  pasionat de lucrurile exacte,am fost si sunt foarte rational... asta  pe de o parte. Pe de alta parte insa mi-a placut foarte mult sa  cant,sa visez si sa-mi imaginez tot felul de lucruri ...

In scoala mi-au placut cel mai mult matematica si muzica.Eram olimpic  la matematica, am urmat cel mai greu liceu din Cluj, Liceul de  Informatica si am absolvit Academia de Studii Economice Bucuresti. In  paralel, inca de la 6 ani, am studiat  muzica ... vioara, flaut, chitara, canto ... si in cele din urma pasiunea  pentru muzica a invins si cariera mea s-a indreptat in aceasta directie."

Născut şi crescut în Bucureşti

Una dintre cele mai mari dorinţe ale sale este ca trupa VOLTAJ să facă o muzică care să se bucure de succes cât mai mulţi ani de aici încolo

Este unul dintre cei mai vechi membrii ai trupei, alăturându-se acesteia în 1988

Se caracterizeaza ca fiind incapatanat, puternic si comod

Este fan declarat Judas Priest, dar crede ca Elvis Presley si The Beatles au revolutionat cu adevarat muzica rock

Ar fi vrut sa compuna el piesa "We Will Rock You" a trupei Queen

I-ar placea sa-si petreaca o seara impreuna cu Jodie Foster

Este innebunit dupa salata de boeuf

S-ar uita la televizor ore intregi

Una dintre cele mai mari dorinte ale ale sale este ca trupa Voltaj sa faca o muzica care sa se bucure de succes cat mai multi ani de aici incolo

"Cred ca momentul hotarator a fost ziua in care i-am spus mamei ca nu  ma mai duc la munca pentru ca ma apuc sa cant cu o formatie. Ea m-a  privit senina si, asa cum a facut intotdeauna, m-a incurajat si mi-a  spus: "Faci ce vrei tu!". Poate nu i-a fost usor sa ma sprijine mereu, nu doar moral, ci si material, pentru ca eu sa fac ce vreau,  poate dorintele ei ar fi fost altele, sa continui scoala."

Am anuntat-o: "Vezi ca strangi degeaba banii astia!" ... La un moment dat, avea pregatiti banii pentru o masina - daca luam  examenul de admitere la facultate. Ii strangea de vreo 4 ani si spera sa ma faca sa invat, dar eu n-am trecut niciodata pragul admiterii.

A fi artist nu parea o meserie adevarata "Nu mai eram un copil si tot ei i-am cerut ajutorul, pentru ca a fi artist nu parea o meserie adevarata. Si apoi mai era vorba de ideea  geniala ca un tanar cu parul mare, fara o slujba stabila si care canta, nu poate fi decat un element negativ, un pierde-vara tinut de parinti acasa. Asa a fost sa fie drumul meu, chiar daca in primii ani de scoala nu se intrevedea nimic. Eram un copil destul de cuminte, premiant in clasele mici, pana am inteles ca se poate si altfel. Si pana am schimbat scoala, respectiv gasca, cu una in care baietii nu puneau mare pret pe invatatura.

Daca stau si ma gandesc, cred ca mari probleme nu le-am facut alor mei."

"Am crescut intr-un Bucuresti al santierelor, in Militari, pana pe la 10-11 ani. Veneam de la scoala, lasam ghiozdanul, dar n-aveam rabdare sa ma schimb de uniforma si fugeam la joaca. Santierul, locul preferat de joaca, ne astepta, iar hainele mele deveneau repede prafuite, pline de nisip sau noroi, dupa caz si vreme. Lumea de la bloc ma stia drept un copil respectuos, bine crescut, chiar daca nu foarte cuminte

Salutam tot blocul, de la femeia de serviciu pana la ultimul vecin."

"Cu muzica e o istorie intreaga, care pentru mine a inceput o data cu  prima auditie Beatles. Sa fi fost prin clasa a VIII-a...Si chiar daca  in casa tata asculta Creedence Clear Water Revival si Tom Jones, mie nu-mi placea acea muzica. Poate si din spirit de fronda fata de ceea ce asculta el considerand ca nu putem avea aceleasi gusturi."

"Daca dam timpul mult inapoi, cred ca intotdeauna am parut altfel  decat eram: ma alegeau sef de clasa sau comandant de detasament la  pionieri, fara sa-mi doresc functia asta. Mi s-a intamplat si mai  tarziu sa nu pot refuza oamenii care ma vedeau altfel, iar eu, ca sa nu-i dezamagesc le acceptam propunerea. La gradinita am fost seful piticilor din Alba ca Zapada, un fel de pitic-sef adica, si poate a fost singura data cand mi-a placut sa fiu sef!

Desi am fugit mereu de activitatile organizate si impuse de scoala, n-am scapat de cor care era obligatoriu si unde invatam niste melodii foarte urate. Asa cum in copilarie toti ma vedeau ca fiind mai blajin, ca adolescent si tanar, lumea isi inchipuia despre mine ca sunt un dur si mai rau decat eram."

S-a născut în Bucureşti, pe 30 august 1977

A copilărit la Bucureşti şi Râmnicu Sărat (oraşul natal al tatălui)

S-a urcat prima oară pe scenă la 2 ani

A învăţat să cânte la chitară în clasa a doua, de la tatăl său

S-a îndreptat definitiv spre tobe în clasa a cincea, când s-a şi înscris la Şcoala de muzică pentru a studia percuţia

În clasa a XI-a a început să cânte cu „Vali Sterian şi Compania de Sunet" (între 1996 şi 2000), colaborând în aceeaşi perioadă şi cu Paula Seling

Înainte de VOLTAJ, a cântat cu Spitalul de Urgenţă şi Bere Gratis

Oliver s-a alaturat trupei VOLTAJ în anul 2002

Motto: Daca vrei si te straduiesti ... totul e posibil!

"M-am urcat prima oara pe scena pe la doi ani si desi m-au coplesit  emotiile, am ramas fascinat! Asa ca am continuat sa merg cu tatal meu pe la multe concerte, dar fara sa "cant" propriu zis! 

Prin clasa a II-a insa, am fost fortat sa invat sa cant la chitara!

As putea spune ca mi-am facut-o singur: Pregateam serbarea de sfarsit de an, cand urma sa ne faca pe toti  pionieri si invatatoarea ne invata cantece, poezii, ceva dragut! Pentru ca aveam un pian in clasa,Invatatoarea a intrebat daca stie cineva sa cante la el. Stia Ana-Maria, o colega, ce fusese premianta la Cantarea Romaniei. Pentru ca eu n-am vrut sa raman mai prejos i-am zis invatatoarei ca vreau si eu sa cant la chitara. "Bine" ,mi- a zis zis invatatoarea, "Vei canta doua cantece la chitara!" Am inghetat de spaima, pentru ca nu stiam nici cum se tine chitara corect si nici nu mai puteam  recunoaste ca am mintit!! M-am dus acasa la tata, care s-a amuzat  putin, a luat chitara si mi-a aratat trei acorduri simple, re major,  sol major, la major. Mi-a placut! M-a trimis in camera mea sa exersez  iar a doua zi mi-a aratat doua cantece usoare. M-a invatat cum sa sincronizez mainile cu vocea si m-a trimis iar la studiu! Eram foarte  incantat! De doi ani aveam chitara mea si pentru prima oara o si foloseam! Atat de tare mi-a placut incat, pana in clasa a cincea, nu am mai lasat-o din mana. Cu doua zile inainte de serbare, am mers la repetitii si m-am cam balbait in fata clasei. La serbare aveam emotii mari, dar am reusit sa cant cele doua cantece fara sa ma opresc ... prea des! ... M-am descurcat!

Bateam la tobe dupa concertele tatalui meu, cand tehnicienii de scena ma lasau cateva minute sa fac "zgomot". Mie imi placea foarte tare, ca oricarui copil, si imi doream cu disperare sa se termine odata concertul ca sa-mi pot face de cap.

Dar intamplarea care m-a indreptat definitiv catre percutie s-a petrecut in vacanta dintre clasa a IV-a si a V-a. Mama avea o prietena la Teatrul "Ion Creanga" si aceasta mi-a sugerat  sa particip la preselectia pentru un spectacol cu copii. Aveau nevoie de un pusti care sa cante la un instrument. Am cantat ceva la chitara si m-au placut, doar ca eu am vazut pe holul teatrului doua congas-uri asa ca am insistat sa cant si la ele. Asa am ajuns eu la teatru, batand la congasuri. Dupa o vara intreaga in care jucasem spectacolul respectiv, a venit si mama sa vada ultima reprezentatie si atunci profesorul de muzica cu care lucrasem la piesa i-a spus mamei "Doamna Sterian, ar trebui sa-l dati la o scoala de muzica. Are talent. E pacat sa nu incercati. "Parintii s-au sfatuit intre ei si m-au intrebat si pe mine daca imi doresc sa merg la scoala de muzica. Mie imi suradea ideea, sa bat la tobe, asa ca am spus "DA. Vreau sa bat la tobe."

Examenul de admitere a fost destul de simplu, un test de aptitudini, ritmica, auz, am fost admis si la prima ora de instrument, profesorul i-a spus mamei: "Sa ma intelegeti bine doamna, la liceu sunt doar doua locuri la percutie !" Mama i-a spus senina: "Bine, vi l-am adus pe al doilea!" Si al doilea am intrat la liceu.

Cand am dat examen la percutie, in clasa a V-a, visam sa invat sa bat la tobe si mare mi-a fost surpriza sa constat, ca pana la sfarsitul Conservatorului, nu exista asa ceva. Tobele se studiaza de unul singur, acasa. 

Inca nu exista scoala pentru tobe. Asa ca am inceput sa invat muzica clasica si reuseam tot mai putin si mai rar sa ies la joaca. Pana sa ma mut la Scoala de muzica, ne strangeam toti copiii din cartier in Cismigiu, trasam pe aleile parcului terenuri de tennis cu piciorul sau jucam "Frunza", fotbal pe iarba, ne cataram in copaci. Toate astea au disparut brusc si s-au transformat in ore lungi de studiu si sigur ca mi-au lipsit mult, mai ales ca vedeam de la geam copii, cum se joaca iar eu stateam in casa si studiam ore intregi.. Practic, din clasa a V-a am cam incetat sa mai ies la joaca, dar au aparut alte bucurii, mult mai intense si mai mari care au compensat in mare masura dar putin cate putin am inceput sa gust din satisfactia scenei si acum pot afirma ca ma simt implinit! Au urmat apoi anii de liceu, si Conservatorul."

"Prima formatie a fost o joaca! Ne-am apucat sa cantam si invatam piese Beatles. Mi-am asamblat singur un set de tobe din plastice, tevi  si bucati de toba primite de pe la prieteni! Si din Mecano! Aveam pedala facuta din Mecano si fus facut din teava de cornet si arcuri de la pix! Din pacate, am avut un singur "concert", in casa unui prieten, cand erau parintii plecati de acasa! Mai tarziu, peste doi ani, am inceput sa ma ocup mai serios de cantat la tobe, impreuna cu Adi Despot si Stefan Orfescu. Am inregistrat parca niste piese si am avut si concerte, pe la licee. Putine, dar au insemnat mult pentru noi! 

Cantam piese foarte cunoscute si aveau succes mare pentru ca le stiau toti! Au mai fost cateva experiente cu diverse trupe, pana cand prin clasa 11-a am inceput sa cant cu tatal meu, in Compania de Sunet, impreuna cu Dan Pirici, bun prieten si coleg inca din lasa V-a. Aici, cu Vali, am invatat cel mai mult despre ce inseamna sa fii intr-o trupa. Aveam concerte, repetitii, interviuri si eram foarte incantat de ceea faceam. Au contat foarte mult anii acestia cu Compania de Sunet."

Am cantat mai tarziu cu Spitalul de Urgenta, in perioada underground a trupei, in care nu aveau album si imagine publica, ci doar multe concerte la petreceri private. Am invatat si acolo multe. Am cantat apoi cu Bere Gratis si mi-a placut extrem de tare cu ei iar dupa un an, am plecat la Voltaj unde bat toba si azi!"

S-a nascut in Bucuresti pe 7 ianuarie.

A cantat pentru prima data in public in 1986 cu trupa ICAR impreuna cu Razvan “Lapi” Lupu ( Vama Veche ) si Manuel Savu.

A venit un trupa in ’89 odata cu Gabi.

Ii place sa gateasca si crede ca a mostenit talentul culinar de la bunica lui care a fost bucatareasa regelui Mihai.

A urmat cursurile Şcolii de muzică din Bucureşti.

Prima apariţia pe scenă, în public, a avut loc în 1986 cu trupa ICAR, împreună cu Răzvan “Lapi” Lupu (Vama Veche) şi Manuel Savu.

S-a alăturat trupei VOLTAJ în acelaşi an cu Gabi, 1988, fiind al doilea veteran al trupei.

Eu am inceput nazbatiile cam dupa clasa a IV-a. Mama imi povestea ca am fost un copil tare cuminte, cantam toate melodiile pe care le auzeam la radio. Imi placea Dan Spataru cu "Trecea fanfara militara" si "Tarancuta, tarancuta". Vazand ca am inclinatii artistice, mama, care era balerina, si-a dorit sa fiu si eu tot balerin. A incercat ea cu mine vreo 2-3 miscari gen mers in poante, insa nu i-au reusit, parca aveam un par in burta. Asa ca s-a consolat cu ideea ca nu voi fi niciodata balerin pentru ca nu am talent. S-a gandit apoi sa ma dea la Scoala de muzica, poate voi avea talent aici. Inca din clasa I m-au dat la Liceul de muzica "G. Enescu", mai intai la vioara, apoi la violoncel pana in clasa a X-a, iar la finalul liceului eram la contrabas. Am facut si ceva pian, ca instument secundar, dar nu am insistat prea mult.

De mic am visat sa devin fotbalist, iar dragostea pentru jocul cu mingea mi-a ramas pana astazi. La inceput jucam fotbal langa bloc, apoi, prin clasa a VIII-a, am ajuns sa ma joc, in vacanta de vara, pe stadionul Steaua care era aproape de casa. Intr-o zi m-a vazut un batranel jucandu-ma si mi-a spus ca am talent si pot ajunge un mare portar daca ma tin de antrenamente. M-a chemat cu tata la stadion, insa nu am vrut sa le spun nimic parintilor alegand sa merg singur la antrenement. Curand a aflat mama si m-a convins sa nu mai merg la fotbal pentru ca eu voi deveni artist.

Am fost coleg de generatie cu Stelea si Prunea, care au facut cariera, dar acum nu regret ca am ales muzica, fotbalul ramanand insa pe locul doi.

Taica-meu a cantat la petreceri cu saxofonul mult timp, insa eu imi doream mai mult, chiar daca in perioada 1991-1997 am cantat si la vreo 200 de nunti."

Pe la varsta de 4 sau 5 ani ii insoteam pe ai mei la spectacole sau cantari, unde ma jucam ore in sir la pian. Probabil asa am indragit muzica. Fratele si sora mea nu au avut inclinatie spre muzica alegand profile diferite de licee.

Noi cei de la Scoala de muzica eram deosebiti de ceilalti elevi, aveam parul mai mare pentru ca profesorii nu ne trimiteau la tuns, nu purtam uniforma, cravata sau matricola. Eu, de exemplu, purtam un sacou de la tata, iar cu invatatura era mai lejer, nu ne stresam cu materiile generale. Daca aveai 10 la instrument, atunci primeai si la matematica un 7, daca insa nota era mai mica, nici la matematica nu primeai mai mult. Imi placeau istoria si geografia la care invatam de placere.

Mi-amintesc o pozna de prin clasa a IV-a, cand am intrat cu niste colegi in podul unei cladiri vechi de langa Mitropolie si n-am mai plecat de acolo vreo 2-3 saptamani. Nu mergeam la ore, ne jucam toata ziua, mai ales ca gasisem niste tablouri si cateva statuete. Printre ele am descoperit tabloul lui Hitler, gaurit in dreptul fruntii, deci numai bun de pus in perete, pe locul tabloului tovarasului Ceausescu, aflat in clasa. Va dati seama ce figura a facut profesoara de istorie, cand, in timp ce scria pe tabla, a ridicat privirea si l-a vazut pe Hitler care ne veghea ... clasa. A venit apoi conducerea scolii si ne-a luat la intrebari insa nimeni nu stia nimic, noi fiind vreo 7-8 care pusesem totul la cale. Pana la urma, unul dintre noi s-a dat de gol si am primit cu totii doar o mustrare insa au considerat ca suntem prea mici sa fi avut alte intentii decat a ne distra.

Timp prea mult pentru altceva, n-am avut, pentru ca exersam zilnic, cateva ore, dupa scoala, chiar si in vacanta. Mama statea cu batul dupa mine, in timp ce alti copii jucau fotbal...

Legatura mea cu muzica rock incepe prin 1977, cand in urma unui concert al formatiei Iris la care am participat ca spectator, m-am indragostit de acest gen muzical. Dupa acest concert, am ramas foarte impresionat, propunandu-mi ca in viitor sa pot canta pe aceeasi scena cu formatia mea favorita, Iris. La acea vreme insa eram mult prea tanar si visator asa ca a trebuit sa mai astept vreo cativa ani, timp in care am tot studiat. Atunci l-am cunoscut pe Gabi Constantin, actualul meu coleg, si impreuna am pus bazele unei formatii care initial s-a numit Contact si am inceput sa deslusim din tainele acestei muzici. A urmat apoi o perioada zbuciumata si dupa doar cateva concerte eu si Gabi luam drumuri diferite si activam in diverse mici formatii mai putin cunoscute.

Una dintre formatiile mai cunoscute la care am cantat s-a numit Icar, unde eram coleg cu Razvan Lapi, tobosar si fost component al formatiei Vama Veche iar in prezent component al trupei lui Stefan Banica. Asa am ajuns sa-mi indeplinesc visul meu, iar in 1984 am reusit sa cant cu aceasta formatie in deschiderea concertului Iris.

In 1988 atat eu cat si Gabi primim propunerea din partea formatiei Voltaj sa activam in acest grup, lucru pe care l-am acceptat, fiind la vremea aceea a doua formatie din tara dupa Iris. Aceasta a fost perioada cea mai frumoasa din viata mea la momentul respectiv, cand mi-am dat seama ce inseamna sa fii cu adevarat profesionist. Au urmat apoi o serie de schimbari, atat in Romania cat si in lume si astfel in 1996 incepe o noua era Voltaj in ceea ce priveste stilul de muzica. Timp de doi ani am facut diverse schimbari mai ales in componenta formatiei, dar odata cu venirea lui Calin pot spune ca am ajuns la perioada de maturitate a formatiei reusind sa-i dam acesteia o noua forta si un stil aparte, care de ani buni ne mentine in topul muzicii romanesti.

Uitandu-ma in urma vad foarte multe realizari si nu pot decat sa multumesc atat fostilor cat si actualilor mei colegi si familiei (mamei si in special bunicii mele) fara de care nu ajungeam unde sunt acum.

S-a nascut in Slatina pe 6 noiembrie 1985.

A inceput sa ia lectii de pian inca de la varsta de 4 ani, urmand apoi cursurile Scolii de Muzica din Slatina. Participa la numeroase concursuri nationale si internationale de pian, obtinand tot atatea premii I.

Tot in Slatina se leaga o prietenie de durata cu Ada Milea, care duce la mutarea lui Adrian in Bucuresti pentru a incepe colaborarea cu aceasta in piesa de teatru "Quijote". Studiaza pianul in continuare la Liceul de Muzica "Dinu Lipatti" din Bucuresti si apoi este admis la Universitatea Nationala de Muzica, la Facultatea de Compozitie Jazz.

De-a lungul timpului colaboreaza cu diferiti artisti si trupe ca Alina Manole, Circa Sapte, 24 Music Band.

Impreuna cu Valentin Nicolau pune bazele unui studio de inregistrari, MAXIMA Records, in 2007. De atunci a produs nenumarate discuri pentru artisti din Romania si nu numai.

Impreuna cu membrii trupei Circa Sapte produce muzica lung metraj-ului "Tache". De asemenea semneaza nenumarate coloane sonore de teatru, scurt-metraje si animatii.

Este cel mai nou membru al trupei Voltaj, fiind prezentat baietilor de catre Oliver, care-i este si mentor in productia muzicala si ingineria de sunet.

"Tot datorita Adei Milea am ajuns sa-l cunosc pe Oliver la o sesiune de inregistrari. Am mers in studioul lui sa imprimam "Quijote" si am fost fascinat de aparatura, de microfoane, de butoane si luminite. Invatand de-a lungul timpului sa cant la mai toate instrumentele, am dezvoltat frustrarea ca nu pot canta la toate in acelasi timp. Oliver probabil a vazut ceva la mine si mi-a pus multitrack-ul in brate, dandu-mi sansa sa pun in practica toate ideile muzicale. Am stat ceva vreme in studioul lui auzind povesti despre Voltaj si pot sa spun ca mi-am dorit tare mult sa-i cunosc pe baieti si sa fiu printre ei. Cand mi s-a oferit sansa sa fac parte din trupa, am fost mai mult decat fericit. Ma declar fascinat de atmosfera de la repetitii si din concerte si ma bucur ca pot fi pe scena cu niste baieti senzationali, cantand pentru un public senzational de fiecare data."